duminică, 23 noiembrie 2008

Zbor frant


Vedeam cum vantul dadea o raceala obisnuita pentru ziua de noiembrie in care ma gandeam ca soarele aparut inca de dimineata ar fi trebuit sa fie prezent cu o zi in urma. Fara vreun motiv util cuiva ma gandeam la asta, ci doar pentru ca asa gandeam eu, pentru ca asa voiam eu, pentru ca as fi avut nevoie de vreme frumoasa. In mintea mea, planuisem sa-i fac ei cateva fotografii si tocmai soarele mi-a jucat feste, el care m-a ajutat de atatea ori. Iar in acea dimineata imi soptea vesel: "Ti-am facut-o, individule!" Si iata-ma mergand agale, pe un pod, cand iata-l: obosit de atata vant, un mic pescarus s-a oprit cateva zeci de secunde exact in fata mea, pentru a se odihni cateva momente, pe un felinar. De-ajuns pentru a trage 8-9 cadre. Acest rege al vazduhului de deasupra apelor si-a reluat repede zborul frant de oboseala, fara sa stea prea mult pe ganduri.



Niciun comentariu: