vineri, 28 noiembrie 2008

Gradina cu giuvaeruri

Plecasem de la serviciu, clatinandu-ma dupa o noapte nedormita. Oboseala ma facea sa visez cu disperare patul in care sa ma abandonez si unde sa ma uit intr-un somn profund. Nu stiu de ce mi-a venit in minte acea gradina, unica in felul ei, unde printre radacinile nuferilor isi fac de cap cativa pestisori de-o schiopa, iar cum starea mea de spirit se potrivea cu o vizita in acel colt prezentat intr-o atmosfera autumnala si mai ales pentru ca acolo nu ajunsesem decat vara si iarna, mi-am zis sa explorez acel taram. Gandurile mele, ca si privirea mi-au fost captate imediat, acolo, de cateva mici giuvaeruri care se incapatanau pe cat puteau sa reziste vremii friguroare de sfarsit de noiembrie, asteptand probabil caderea zapezii sau venirea lui Mos Nicolae sau chiar a lui Mos Craciun. Am cules aceste giuvaeruri, in felul meu si le-am lasat sa-si continue asteptarea. Iar pentru mine farmecul acelei gradini a crescut cu inca alte mici cateva motive.

luni, 24 noiembrie 2008

Domnita lacului





De un an de zile asteptam sa revina. Stiam locul de popas, stiam traseul zilnic. Stiam ca venirea vremii reci va incalzi ceva in sufletul meu, o parte a orgoliului meu ranit atunci cand mi se luase o parte din ceea ce facusem. Si nu m-am inselat. Am simtit prima prezenta inca de acum doua saptamani si am fost acolo. Numai ca am fost putin nepregatit si m-am grabit. A iesit totusi frumos, dar nu era nici pe departe ceea ce voiam, ceea ce speram eu. De data asta, inarmat cu multa rabdare si avand experienta primei infatisari de unde am tras cateva invataminte, am fost din nou acolo. Pentru inceput au fugit de mine, s-au speriat si s-au imprastiat care incotro. N-am renuntat in ruptul capului si bine am facut. Dupa un timp bun de asteptare, a venit exact in fata mea, la o distanta tocmai buna. Aveam senzatia ca stie ca o fotografiez, ca se lasa fotografiata si admirata. Lucruri pe care le-am si facut. Am ramas mut de admiratie, cand si-a etalat aripile in fata mea, parca spunandu-mi: era ceea ce cautai? Era intr-adevar ce cautam, o imagine rara, pe care putini au norocul sa o prinda. Domnita lacului, asa cum mi-a placut sa o numesc, a ramas acolo. Eu insa... am parasit locul si sunt convins ca voi reveni.

duminică, 23 noiembrie 2008

Zbor frant


Vedeam cum vantul dadea o raceala obisnuita pentru ziua de noiembrie in care ma gandeam ca soarele aparut inca de dimineata ar fi trebuit sa fie prezent cu o zi in urma. Fara vreun motiv util cuiva ma gandeam la asta, ci doar pentru ca asa gandeam eu, pentru ca asa voiam eu, pentru ca as fi avut nevoie de vreme frumoasa. In mintea mea, planuisem sa-i fac ei cateva fotografii si tocmai soarele mi-a jucat feste, el care m-a ajutat de atatea ori. Iar in acea dimineata imi soptea vesel: "Ti-am facut-o, individule!" Si iata-ma mergand agale, pe un pod, cand iata-l: obosit de atata vant, un mic pescarus s-a oprit cateva zeci de secunde exact in fata mea, pentru a se odihni cateva momente, pe un felinar. De-ajuns pentru a trage 8-9 cadre. Acest rege al vazduhului de deasupra apelor si-a reluat repede zborul frant de oboseala, fara sa stea prea mult pe ganduri.